Motto-ul Fun Trekking


Motto-ul Fun Trekking:
Cand ajungi la final e destul de simplu, aventura e cea care ti-o faci singur .....Fie ca e ,descoperirea sau doar sentimentul sa te lasi purtat..... singura cale de a putea afla e sa iesim acolo si sa o facem....BUCURATI-VA DE TURE

duminică, 1 iulie 2012

Baile Romane 30.06 - 01.07.2012


TRASEU:  Ziua 1 - sat Cetea – Baile Romane
                   Ziua 2 - Baile Romane – Cheile Rametului
MARCAJ:  poteca este vizibila si imposibil de rahat :)
DURATA:  cateva ore bune de distractie :)
ECHIPA:  Fam. Botoc, eu , mama, Rares & Cristina, Bobu, Catalin, Bisu & Diana, Feri & Ana – Maria, Buli si multi alti….


                Dupa 2 saptamani de lucru intens ma gandeam cu Elena Botoc sa ii facem lui Cristi o surpriza avand in vedere ca urma ziua lui de nastere si sa mergem undeva la munte. Zis si facut am vb cu lumea si ne-am inteles sa mergemin Cheile Cetii mai exact la Baile Romane – un loc foarte frumos in apropiere de Teius - unde pe langa o baia bine venita dupa caldurile din zilele noastre putem face si un rapel pe cele 2 cascade de aprox 15m.
                   Majoritatea au plecat de vineri dupamasa iar noi am decis sa plecam sambata dimineata deoarece Cristi lucra vineri, asa ca sambata dimineata, impreuna cu mama mea am plecat spre Baile Romane.

In drum spre Baile Romane
                  Cum am ajuns am montat corturile, am mancat ceva si am plecat sa vedem despre ce este vorba (referitor la rapel) avand in vedere ca nu mai fusesem in zona si sa facem o baie dupe ce ne-am copt in masina. A fost cea mai frumoasa baie pe care am facut-o in ultimii ani. Pe langa cele 2 cascade mari mai era o cascada de aprox 6m pe care era amplasata o scara, care a fost de mare ajutor in timpul distractiei.

Sa inceapa distractia
Hop si presedintele 
Si catalin
In sfarsit isi face si Cristi curaj
Nu mai vreau la apa :((
Ce bine e la soare ...
Bravo Diana l-ai umilit pe fricosu de Bisu.. :))
 Nuuu nu mai vreau in apa .... 

 Wawwww eu mai vreau .... ca e tare frumos

                   Dupa mica inspectie am decis sa ne intoarcem la corturi sa luam echipamentul si sa mergem sa montam coarda pentru rapel, zis si facut. In drum spre chei ne-a intalnit cu niste baieti din Medias, de la Polaris (club de speologie) si au zis ca putem cocoba pe corzile lor. Ajungand la capatul paraului inainate sa ne imbracam sa facut “selectia naturala” zic asta deoarece au fost multi curajosi dar am ramas numai 7 oameni – pe langa cei de la polatis – care au avut curaj sa coboare. Sincer si pentru mine era prima coborare in rapel pe casacada, dar avand in vedere ca imi plac provocarile si lucrurile noi am decis sa cobor orice ar fi. Intre timp ceilalti au plecat la o plimbare pe coclaurile care inconjurau cheile.
Toata lumea la cort dupa echipament
 
Ne intindem inainte de plecare
Fluturele controla coarda ...
Eu nu vreau sa vin ... ca sunt mica si mi frica :P dar ma duc cu tati la plimbare 
Cheile Cetii

La plimbare

cursul apei

Unde o fi Zsolt? ca tare am obosit ...

Tabara de baza .. :))

po po po poker face ...

                   A fost o dupamasa minunata si combinatia cascada-coarda ne-a alimentat sufletele cu multa distractie, voie buna si oboseala.Cand am ajuns la corturi am avut parte de o surpriza, ne asteptau fetele cu masa pusa.

                   Duminica dimineata am plecat cu Rares, Buli si Catalin sa punem din nou coarda pentru cateva coborari. Am ajuns la corturi unde lumea era hotarata sa mergem sa traversam Cheile Rametului… o idee buna avand in vedere ca era foarte cald afara si traversarea cheilor se facea in mare parte prin apa… deci impachetarea si in masini.

Spre celelalte chei ... :)))


                   Ajunsi in Cheile Rametului am lasat masinile care pe unde am putut - fiindca era foarte multa lume, de la manastire in sus era plin de masini – si am plecat cu pasi repezi spre chei sa ne racorim. Dupa ce am intrat in chei aceasi poveste, doar o mana de oameni am traversat in intregime cheile ceilalti  oprinduse dupa 10-15 minute de mers.

Nu reusesc sa calc apa :((

Alinierea.... Mars...

Toata lumea la poza

Poarta Rametului

E prea mare apa ...si majoritatea renunta

Atentie apa are o adancime de enspe mii de metri :)))

Daca vezi casuta inseamna ca ai ajuns in capatul cheilor

Nu mai vreau in apa

Gata am revenit de unde am plecat
Eu sunt mic si trebuie sa dor un pic...ne vedem la urmatoarea iesire.
                   La intoarcere am vrut sa ne oprim la deja celebra cofetarie din Blaj pentru a savura o placina cu te miri ce dar din pacate, pentru noi, era inchis si am luat drumul Mediasului unde ne-am oprit la o pizzzzza.
In concluzie a fost un weekend minunat care a trecut prea repede si pe viitor ne dorim sa “cunoastem” - nu sa facem cunostinta pentru ca asta inseamna sa avem accidente – cat mai multe cascade.

sâmbătă, 9 iunie 2012

Moeciu 9-10 iunie 2012


TRASEU: Moeciu de sus – Cheile Gradistei
MARCAJ: Forestier – Poteca nemarcata prin padure :)
DURATA: habar nu am :)
ECHIPA:  Fam. Botoc, Corina si copii

Salutare am revenit cu prima iesire dupa revenirea mea in tara.
Am ajuns acasa pe data de 07.06 si in weekend-ul de 9-10.06 m-am si lipit de un mic grup cu care am iesit la aer curat, deci am pus “”tara la cale” inca din germania. Iersirea de la Moeciu a fost organizata de Corina Fodor (o buna prietena) pentru rezultatele unor atlete optinue la Crosul caritabil organizat de Asociatia Dianthus Medias, o buna ocazie sa ne lipim si noi (Fam. Botoc si eu) si sa iesim la munte.
                Cu o cazia aceasta “am impacat si capra si varza” zic asta deoarece nu ma mai intalnisem de mult cu Corina si micuta Alexandra implinea frumoasa varsta de 1 anisor si avand in vedere ca parinti sunt iubitori de munte am zis ca este cel mai frumos mod de a sarbatori primul an din viata micutei.
                Sambata dimineata ne intalnim cu toti in parcarea spitalului si ne urcam in microbusul care ne ducea la Moeciu.
Se poate citi de pa fata micutei caldura din microbus
                Odata ajunsi la Moeciu am decis ca mergem pana sus in Cheile Gradistei unde am avut o mica surpriza, zona fiind plina de cabane sau mai bine zis de hoteluri mariiiii :)
In drum spre finish-ul biciclistilor

Cu micuta in spate

Mai facem schimb cand obosim :)
Cheile Gradistei se afla intre doi munti frumosi si anume Bucegi si Piatra Craiului asa ca privelistea a fost pe masura.

Muntii Bucegi

Muntii Piatra Craiului

Ajunsi inapoi la cabana unde eram cazati a inceput distractie de ziua micutei ….

Micuta se odihneste in bratele taticului inainte de petrecere

Sa inceapa distractia

Bumtiii bumtiii partyyyyyyyyyyy

Cei mari dupa ce micuta a adormit

A doua zi am zis sa mai facem o mica plimbare si am mers sa facm galerie biciclistilor care participau la un concurs de mountainbike.

Vreme foarte buna pentru a poza Piatra Craiului

Muntii Bucegi

Idem :))))
Fam. Botoc

Oameni fericiti ca se duc la munte :))))


Duminca in jurul orei 14:00 am plecat spre casa si uite asa a mai aparut o postare pe acest blog in care am facut o mica plimbare  dupa cele 2,5 luni petrecute in strainatate, ca vorba aia am avut nevoie de putine incalzire inainte sa pornesc in turele de 2-3 zile cu nenumarate ore de traseu.  
Echipa racheta

... si mascota :))))


duminică, 15 aprilie 2012

Casuta din povesti 11-12.02.2012

TRASEU: Victoria – Forestier 8km – Role – Casuta din povesti – Forestier
MARCAJ: Triunghi rosu – dupa care din amintirii : )
DURATA: 7 ore dus – 4 ore intors
ECHIPA: Eu si Cristi Botoc 


 
Salutare din nou….. daca ati crezut ca nu mai am ce posta avand in vedere ca sunt plecat, am placerea sa va anunt ca nu este asa si ca am pastrat cateva iesiri pentru acest moment.
                Cele mai frumoase iesiri sunt cele pe care le gandesti si in secunda 2 le pui in practica, asa ca in timp ce eram in vizita la Cristi, intr-o marti cred, ne gandeam ca mergem la casuta in weekend asa numa la o plimbare, ZIS SI FACUT.
                Sambata dimineata la 5:00 am urcat in tren (tin sa precizez ca este prima iesire cu trenul la munte : )) si am plecat spre Sibiu unde aveam intalnire cu buna noastra prietena Kiki Baca care a fost foarte amabila si ne-a luat cu ea in masina sa mergem impreuna la munte (noi la casuta si ei la Cabana Turnuri).  

In Medias inainte de plecare... :))
Odata ajunsi pe forestier am lasat masina si am luat-o la drum eu, Cristi, Kiki Baca, Cipi (pe skiuri de tura) si sa imi fie rusine ca nu mai tin minte cum il cheama pe baiatu din Cisnadie. La role am facut prima pauza dupa care la Paraul lui Banu iar ultima pauza a fost in Gura Podragului de unde noi am mers spre casuta si ei spre Cabana Turnuri.

Pe forestier...

La role

Paraul lui Banu



Mulaj dupa Zsolt

Stana de ocazie

O poza haioasa

Tristetea despartirii ... :))

Greul abia acuma a inceput deoarece zapada era foarte “naspa” adica avea un strat de greata deaspura dar nu era destul de inghetata incat sa ne sustina asa ca a fost aiurea eram cand in ea cand pe ea : ).  A fost cel mai lung traseu de cand ma duc la casuta deoarece am facut foarte mult timp 2:10 si in mod normal am fi facut 1:15 drept urmare pe cand am ajuns eram foarte obositi.
In drum spre casuta

Casuta noastra draga

Am ajunsssssssssss
Cristiii pune pe fod




O privire la deal


Odata ajunsi Cristi a facut focul iar eu am pus pe masa si ne-am inteles ca un adevarat cuplu : ) sa nu intelegeti gresit ca si 2  oameni care stiu ce au de facut cand ajung intr-o casuta : ). Fiind foarte obositi am decis sa nu mai mergem nicaieri si sa ramanem in casuta la un pahar de vorba iar dupa am decis sa facem un filmulet si sa radem putin de oameni pe care i-am chemat la munte si nu ne-au onorat cu prezenta. Acestea sunt urmarile imaginatiei noastre: : )))))

BONUS:  Aveti doua filmulete cu dedicatie speciala Viperelor de la CT Creasta Cocosului Baia Mare.
Partea I  http://www.facebook.com/video/video.php?v=10150731675614277
            Partea II  http://www.facebook.com/video/video.php?v=10150731760369277

                Dimineata ne-am trezit si dupa o masa copioasa am decis sa o luam asa incet la vale deoarece trebuia sa na intalnim cu Kiki si cu restu lumi de la Amicii Muntilor ca sa mergem spre casa.



Un ras a decis sa ne arate drumul inapoi...