Motto-ul Fun Trekking


Motto-ul Fun Trekking:
Cand ajungi la final e destul de simplu, aventura e cea care ti-o faci singur .....Fie ca e ,descoperirea sau doar sentimentul sa te lasi purtat..... singura cale de a putea afla e sa iesim acolo si sa o facem....BUCURATI-VA DE TURE

duminică, 1 iulie 2012

Baile Romane 30.06 - 01.07.2012


TRASEU:  Ziua 1 - sat Cetea – Baile Romane
                   Ziua 2 - Baile Romane – Cheile Rametului
MARCAJ:  poteca este vizibila si imposibil de rahat :)
DURATA:  cateva ore bune de distractie :)
ECHIPA:  Fam. Botoc, eu , mama, Rares & Cristina, Bobu, Catalin, Bisu & Diana, Feri & Ana – Maria, Buli si multi alti….


                Dupa 2 saptamani de lucru intens ma gandeam cu Elena Botoc sa ii facem lui Cristi o surpriza avand in vedere ca urma ziua lui de nastere si sa mergem undeva la munte. Zis si facut am vb cu lumea si ne-am inteles sa mergemin Cheile Cetii mai exact la Baile Romane – un loc foarte frumos in apropiere de Teius - unde pe langa o baia bine venita dupa caldurile din zilele noastre putem face si un rapel pe cele 2 cascade de aprox 15m.
                   Majoritatea au plecat de vineri dupamasa iar noi am decis sa plecam sambata dimineata deoarece Cristi lucra vineri, asa ca sambata dimineata, impreuna cu mama mea am plecat spre Baile Romane.

In drum spre Baile Romane
                  Cum am ajuns am montat corturile, am mancat ceva si am plecat sa vedem despre ce este vorba (referitor la rapel) avand in vedere ca nu mai fusesem in zona si sa facem o baie dupe ce ne-am copt in masina. A fost cea mai frumoasa baie pe care am facut-o in ultimii ani. Pe langa cele 2 cascade mari mai era o cascada de aprox 6m pe care era amplasata o scara, care a fost de mare ajutor in timpul distractiei.

Sa inceapa distractia
Hop si presedintele 
Si catalin
In sfarsit isi face si Cristi curaj
Nu mai vreau la apa :((
Ce bine e la soare ...
Bravo Diana l-ai umilit pe fricosu de Bisu.. :))
 Nuuu nu mai vreau in apa .... 

 Wawwww eu mai vreau .... ca e tare frumos

                   Dupa mica inspectie am decis sa ne intoarcem la corturi sa luam echipamentul si sa mergem sa montam coarda pentru rapel, zis si facut. In drum spre chei ne-a intalnit cu niste baieti din Medias, de la Polaris (club de speologie) si au zis ca putem cocoba pe corzile lor. Ajungand la capatul paraului inainate sa ne imbracam sa facut “selectia naturala” zic asta deoarece au fost multi curajosi dar am ramas numai 7 oameni – pe langa cei de la polatis – care au avut curaj sa coboare. Sincer si pentru mine era prima coborare in rapel pe casacada, dar avand in vedere ca imi plac provocarile si lucrurile noi am decis sa cobor orice ar fi. Intre timp ceilalti au plecat la o plimbare pe coclaurile care inconjurau cheile.
Toata lumea la cort dupa echipament
 
Ne intindem inainte de plecare
Fluturele controla coarda ...
Eu nu vreau sa vin ... ca sunt mica si mi frica :P dar ma duc cu tati la plimbare 
Cheile Cetii

La plimbare

cursul apei

Unde o fi Zsolt? ca tare am obosit ...

Tabara de baza .. :))

po po po poker face ...

                   A fost o dupamasa minunata si combinatia cascada-coarda ne-a alimentat sufletele cu multa distractie, voie buna si oboseala.Cand am ajuns la corturi am avut parte de o surpriza, ne asteptau fetele cu masa pusa.

                   Duminica dimineata am plecat cu Rares, Buli si Catalin sa punem din nou coarda pentru cateva coborari. Am ajuns la corturi unde lumea era hotarata sa mergem sa traversam Cheile Rametului… o idee buna avand in vedere ca era foarte cald afara si traversarea cheilor se facea in mare parte prin apa… deci impachetarea si in masini.

Spre celelalte chei ... :)))


                   Ajunsi in Cheile Rametului am lasat masinile care pe unde am putut - fiindca era foarte multa lume, de la manastire in sus era plin de masini – si am plecat cu pasi repezi spre chei sa ne racorim. Dupa ce am intrat in chei aceasi poveste, doar o mana de oameni am traversat in intregime cheile ceilalti  oprinduse dupa 10-15 minute de mers.

Nu reusesc sa calc apa :((

Alinierea.... Mars...

Toata lumea la poza

Poarta Rametului

E prea mare apa ...si majoritatea renunta

Atentie apa are o adancime de enspe mii de metri :)))

Daca vezi casuta inseamna ca ai ajuns in capatul cheilor

Nu mai vreau in apa

Gata am revenit de unde am plecat
Eu sunt mic si trebuie sa dor un pic...ne vedem la urmatoarea iesire.
                   La intoarcere am vrut sa ne oprim la deja celebra cofetarie din Blaj pentru a savura o placina cu te miri ce dar din pacate, pentru noi, era inchis si am luat drumul Mediasului unde ne-am oprit la o pizzzzza.
In concluzie a fost un weekend minunat care a trecut prea repede si pe viitor ne dorim sa “cunoastem” - nu sa facem cunostinta pentru ca asta inseamna sa avem accidente – cat mai multe cascade.