Prima iesire pe 2012 Vf. Ignis 1307m, 7 ian

                                               

Din categoria iesiri  LOW COST: 
TRANSPORT:  Bilet autobuz Baia sprie -baia mare 2x3.2 lei

                          Baia mare 2 calatorii 3,7 lei

MANCARE: “de la pas de acasa” 

TOTAL:  10,1 lei

            Am revenit in Baia Sprie dupa sarbatori si in timp ce imi cautam de lucru ma gandeam ce sa fac in weekend, mai exact unde sa ies, unde sa ma duc, ce zone noi sa vizitez si pe ce masiv sa ma “catar”. Asa ca am inceput sa sun oamenii care au o iubire aparte fata de munte si care sunt “pe aceeasi lungime de unda” pe care ma aflu si eu.  Primul pe lista este Dorel (Creasta Cocosului- Baia Mare) i-am propus o iesire pe Ignis, Munții Igniș sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, cel mai înalt pisc este Vârful Igniș, având 1.307 m.

            Toate detalile au fost puse la punct si urma sa ne intalnim sambata 07.01.2012 dimineata la 8:15 cand pleca autobuzul. Cum sunt eu mai “zvapaiat” joi mi-am adus aminte ca bocanci imi sunt acasa (la Medias), asa ca nu puteau sa ajunga numai sambata dimineata. Trezirea mi-am dat-o la 6:00 AM ca sa ma duc dupa bocanci si am avut parte de o surpriza de proportii, doamna de acolo mi-a zis ca bocanci imi ajung in jurul orei 11:00 AM si am decis sa ma duc cu ghetutele din dotare.       

            La ora 8:12 am plecat, in autobuz ne-am intalit toti, Dorel, Vipera egy (Mira), Vipera ketto (Corina), Mada (Creasta Cocosului), Mihai Lupu, Mihai Stan, si Miha (Opaitu Rodnei) si am plecat cu autobuzul 1 pana la cariera de unde a inceput “distractia”  adica mersul pe jos.

            Mergand spre Gropile Chiusbai dupa nici 20 de min Mihai Stan a luat-o in fata si nu ne-am mai intalnit cu el pana sus pe varf.

            Primul marcaj este triunghiul rosu pe care l-am urmat pana la Gropile Chiusbai  de unde am luat-o stanga pe punct albastru, de la intersectie, indicatorul ne avertiza ca avem aprox. 2,5-3 ore de mers pana pe varf.

            Prima oprire de hidratare a fost la o fantana cu borcut unde speram sa ne intlnim cu Mihai dar nu a fost asa si dupa 5 min de hidratare am luat-o la drum. In timp ce urcam fetele au zis ca au vazut cativa mistreti undeva in departare in padure.  Personal le cred, pentru ca am vazut foarte multe urme, incepand de la borcut pana la iesirea din vale. Am dat de drum, de unde credeam ca sa terminat cu urcarea. Dorel mi-a dat vestea cea buna ca nu se merge pe dum si se urca prin padure si ca ce a fost mai usor a trecut si greul numa acuma incepe. Incantati de cele auzite ne-am luat rucsacii in spate si am plecat, nu de alta dar daca stateam prea mult aveam sanse mari sa racim si mai important  sa ne iesim din ritm. 

            Pe o poteca foarte frumoasa care include o urcare abrupta printre bolovanii acoperiti de zapada mai facem cate o oprire scurta sa admiram cerul care era de un albastru inimaginabil, eu personal nu am mai vazut o culoare asa intensa cum se vedea cerul printre crengile albe ale pomilor inghetati de frigul de afara.

             La iesirea din padure am “luat masa”, stati linistiti nu am furat-o pentru ca era prea grea si inghetata,  probabil daca se putea o luam cu noi ca tare bine am mancat pe ea. Zice o vorba din popor: “fie omul cat de mic dupa masa doarme un pic” numa ca nu a fost chiar asa, deoarece dupa masa a trebuit sa imi schimb ciorapii care erau  imbibati intr-o ciudata combinatie de apa si transpiratie si nu mai puteam continua drumetia. Aaaaa am uitat sa va zic ca am plecat si fara parazapezi,  gandindu-ma ca nu o sa fie mare zapada, asa ca imaginativa cum imi erau picioarele. Deci sa nu plecati niciodata la munte fara bocanci si fara parazapezi iarna oricat de mica ar fi zapada in oras si oricat de mic vi se pare acel munte.

            Dupa o masa sanatoasa ne indreptam spre varf care in mod normal era la 5 min de noi numa ca zapada nu ne-a permis  si din cauza ei am facut vreo 20 min; urcarea fiind foarte grea in conditile in care calcam pe ea si dupa 2 sec ne scufundam pana la genunchi . Ajunsi pe varf am inceput sa facem poze in diferite ipostaze, si ca sa vezi pe platou un domn cu snowmobilul facea pe taximetristul aducea oameni sus pe varf, a facut vreo 2-3 ture cat am stat noi prin zona.  

             Avand in vedere ca ziua este scurta si ca in jurul orei 4:30 PM incepe sa se intunece am hotarat  sa ne miscam un pic, sa traversam platoul si sa coboram pe cealalta parte.

            Eu sunt adeptul traseelor circuit adica nu prea imi place sa cobor pe unde am urcat, asa ca am traversat platoul si am coborat pe triunghi rosu. La intoarcere  am incercat mai multe modalitati de  coborare cat mai rapide in care sa ne si distram un pic: am incercat cu punga, nici o sansa, zapada era prea pufoasa,  dar era destul de pufoasa pentru cate un “placaj” si pentru o sanie improvizata (viperele stiu).

 

            Dupa cateva ore de plimbare am ajuns inapoi in Gropile Chiuzbai si la 18:12 eram din nou in autobuz in drum spre casa.

            Si uite asa am mai bifat un munte in magicul meu carnetel.

                       

            BONUS: un filmulet cu multa distractie :)