Dealul Minei - Chiuzbaia

 

Traseu: Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia

Marcaj: cruce rosie – punct rosu

Durata: 7:30 ore, in conditi de iarna :)

Echipa racheta: Vipera Egy (Sefa – Mirra Lobontiu)

                            Vipera ketto (Corina Lobontiu)

                            Vipera harom (Adriana Hosu)

                     mai pe scurt imblanzitorul si viperele :))

                                                                                                           - Be careful what you wish for,                                        because you just might get it –

                Aceast este sloganul cu care pot sa incep acest articol, deoarece asa sa si intamplat. Plimbandu-ma prin Baia Sprie cu Alexandra ma gandeam ce frumos ar fi sa ma duc pe Dealul Minei asa ca  o plimbare si ca ar trebui sa urc cel putin o data pe saptaman numai pentru mentinerea conditiei fizice. Asta se intampla miercuri 1 feb. 2012 si joi primesc mesaj de la Vipera Sefa (Creasta Cocosului) in care imi propune o iesire pe traseul Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia, eu normal ca am confirmat si pe 4 feb. 2012 (sambata) ne-am intalnit in Baia Sprie, sus in oras langa Biseri 'caCa' tolica :))).

Vipera Harom (dreapta) nu intelegea ce facem :))

                In timpul urcari nu am putut sa nu ne aducem aminte de prietenul nostru Tudor pe care l-am si sunat sa ii facem in “ciuda” ca nu e cu noi nu din alte motive :)))… prima oprire de hidratare a fost la Lacul Albastru unde in loc sa facem o baie sanatoasa, ca vorba aia in lac e apa sulfuroasa, am facut o mini sedinta foto in tot felul de ipostaze una mai amuzanta decat cealalta.

De vorba cu Tudor

Numai noi stim subiectul :))

Poftiti la baie....

Vipera Ketto incercand sa iasa din hibernare

Si Vipera Harom la fel

Eu eram la o baia ca dupa un "fejes" trebuia sa stau cumva pe apa :)))

Vipe"rele"

Interesant era faptul ca nu am mai fost in zona decat vara, cel putin eu, si  normal ca au aparut divergentele, “nu pea colo pe aici, nu pe aici ca pe dincolo” dar pana la urma am reusit sa cadem deacord si sa ne indreptam spre cel mai inalt punct al plimbari noastre (Vf. Dealul Minei 730m). In drum spre varf am trecut pe langa “Piatra Singuratica” si apoi am facut o pauza de masa chiar sub varf. 

Sa inceapa "jocurile zapezii"

Relaxare in zapada

Sa lasam prostiile si sa trecem la lucruri mai serioae

Piatra Singuratica

Partea cea mai frumoasa abia acuma incepe, dupa o masa copioasa si un ceai  fierbinte, au inceput “jocurile in zapada” si anume caderea fetelor, nu stiu ce sa intamplat dar cadeau tot la 5-10m :)). Ajunsi sus pe deal, stiam ca este o cruce pe care eu am insistat sa o gasim dar din pacate nu am reusit, asa ca am zis sa coboram pe partea cealalta unde in mod normal ar fi trebuit sa gasim poteca. La coborare s-a intamplat “nenorocirea”, dupa mai multe “jocuri in zapada” Viperei Harom i sa blocat genunchiul, nici in ziua de astazi nu pot sa imi explic cum si de ce sa intamplat asa. Cand ne simteam si noi bine a aparut intrebarea “mai continuam sau ne intoarcem”, noroc ca aveam o fasa elastica la mine si am reusit sa diminuam durerile si sa ii “fixam mai bine genunchiul” nu de alta dar fiind blocat ma gandeam ca poate ramane acolo si plecam fara genunchi. Dupa o scurta examinare a hartii ne-am dat seama ca suntem la jumatatea drumului, moment in care Vipera Harom, ca o luptatoare adevarata, a zis ca poate continua drumetia si ca vrea sa mergem pana in Chiuzbaia. 

Jocurile zapezii de care nu ne saturam niciodata :))

O "rafala" scurtata :)) din categoria Sporturile Zapezii

Am gasit marcajul, punct rosu, si ne gandeam ca ce a fost mai greu a trecut deoarece harta ne indica o plimbare pe curba de nivel prin padure insa in 5 minute ne-am schimat parerea deoarece zapada era foarte mare si asta ne ingreuna inaintarea. Am parcurs vreo 2 ore prin padure si inca aveam impresia ca nu am avansat aproape deloc deoarece desi eram pe curba de nivel avansam greu din cauza zapezii. Fetele incepeau sa intrebe unde suntem, cat mai aveam pana in Saua “nu stiu cui” si ne avand incredere in orientarea mea au apelat la variant “suna un prieten” si l-au sunat pe Guru (zis Dorel Moldovan) dupa care ca si fermecate au zis “mergem pe marcaj pana in Chiuzbaia, deci e bine!!!” :))). 

Traseu pe Curba de nivel :))

La cat de fioroase sunt Viperele si copacii se apleaca in fata lor....

S.O.S. 112 ati sunat?

Dacia Assistenta :))

  

Dupa cateva ore de plimbare prin zapada inainte sa iesim din padure am verificat starea Viperei Harom, am halit niste ciocolata ca sa avem energie asa pe ultima suta de metri si am pornit spre sat unde am avut o surpriza de proportii: NE ASTEPTA “SOFERUL PERSONAL”.

Important este ca toti eram fericiti ca am bifat inca o iesire frumoasa, antrenanta si epuizanta.

P.S. RECUNOSC EU SUNT DE VINA PENTRU “BLOCAREA GENUNCHIULUI” desi daca stati sa va ganditi un pic Viperele nu au genunchi :)) (asta asa pentru un zambet)

Creasta Muntilor Gutai

Traseul: forestierul dintre partii spre 3 Apostoli, Vf Gutaiului Doamnei, Vf Gutai, Creasta Cocosului, poiana Boului si Hanul Pintea

Durata: 11 ore (9:00- 20:00) J

Zapada: multa dar ciudata, inghetata – dezghetata, eram cand pe ea cand in ea J)))))))

                Marti , 31 Ian 2012 ora 6:30 ... acestea sunt informatile cu care am plecat dimineata spre Cavnic de unde urma sa urcam spre Vf. Gutai 1443m (Muntii Gutai sunt o grupare muntoasa al Carpatilor Maramuresului si Bucovinei, apartinand de lantul muntos al Carpatilor Orientali. Sunt situati in N-V Carpatilor Orientali in cadrul lantului muntilor vulcanici)

                In Baia Sprie trebuia sa ma intalnesc cu Tudor, Anca si Jhonny (prieteni de drumetie- Somesul Salaj) insa eu am luat-o in fata pentru ca trebuia sa ajung la Iulian (Pietrele Soimului Cavnic) sa i-au o pereche de parazapezi. Am ajuns in Cavnic mi-am rezolvat problema si pana la poteca am mers cu “soferul personal”.

                La ora 9 a inceput distractia, am luat-o din loc si am zis “orice ar fi, oricat de mult am inota pana la Hanul Pintea nu ne oprim”. Stiam ca avem mult de mers pe forestier si ca zapada e mare dar in timp ce inaintam ne simteam din ce in ce mai bine pentru ca erau niste urme de schiuri si am reusit sa le urmam si sa nu ne afundam. La primul punct de belvedere am facut si prima pauza de hidratare , avand o priveliste frumoasa asupra partilor din Cavnic, a orasrului, Varfului Mogosa si asupra celor 3 Apostoli. Am luat-o din loc si am ramas surprins cat de amenajat era drumul; drept, pe margine role pentru canalizare si din vorba in vorba am aflat ca ne aflam pe terenul doamnei E. U.d.r.e.a deci surprinderea mea a si disparut si au aparut alte intrebari cu care nu vreau sa va PLICTISESC.

  

Cei 4 montaniarzi

Vf, Mogosa 1246m

Apostolii

Cavnic

Partiile Icoana (stanga) si Roata (dreapta)

Turnul din Baia Mare si Dealul Minei din Baia Sprie

             Dupa cateva ore de plimbare pe forestier si prin balarii am ajuns pe muchie de unde incepea adevarata distractie mai exact incepea urcarea spre cei 3 Apostoli. Cum “ne-am scos capul” din padure a inceput sa bata vantul si eram nevoiti sa mai luam ceva pe noi daca vroiam sa stam sa admiram paisajul si imprejurimile. 

Tudor balaurind :P

                  Primul Apostol l-am ocolit iar pe ceilalti doi ne-am catarat, a fost prima mea catarare cu pioletul si sper bucuria mea a fost foarte frumos si fara incidente. La coborarea de pe al treilea apostol ne-am  “tras pe fese” (la propriu) uni iar eu am incercat sa vad cum e sa cazi in piolet.

Apostol 1

Prima urcare cu pioletul :P

Doar noi si caprele

                   Dupa cei 3 Apostoli ne indreptam cu pasi (repezi J)) si atat, spre cel mai inalt punct al drumetiei noastre si anume Vf Gutai 1443m, am avansat destul de greu din cauza zapezii deoarece eram cand pe ea cand in ea… J  dar acuma imi aduc aminte cu placere de acea urcare.

Fereasta Zapezii din muntii Gutai :))))

O privire inapoi de la Vf. Gutai

Vf. Gutai 1443m

                   Initial am vrut sa luam masa pe varf numai ca vantul nu a fost deacord cu noi asa ca ne-am tras in chip cu varful si am decis sa coboram putin si sa mancam intr-un loc un pic mai ferit. Dupa o masa copioasa am tras si o tigara canceroasa si am luat-o din loc. In timp ce mergeam spre Creasta Cocosului mi-am adus aminte ca in aceea zona vara este destul de greu sa gasesti poteca din cauza jnepenilor dupa care ma cuprins un sentiment de usurare deoarece acuma ne deplasam pe o mare alba si nu mai trebuia sa ne facem griji din cauza poteci.

 

           Era deja destul de tarziu si noi inca nu am ajuns nici macar la Creasta Cocosului dar nu ne-am facut griji deoarece aveam frontalele la noi si am avut parte de un apus foarte frumos. 

Apusul vazut de pe Creasta Cocosului

    Dupa “Cununia civila” a urmat cea mai dificila parte a traseului si anume coborarea de pe Creasta Cocosului si spun asta deoarece acea portiune este cunoscuta ca fiind o zona cu pericol mare de avalansa insa totul a decurs bine avand in vedere ca am reusit sa scriu acest articol. La intrarea in Rezervatia Creasta Cocosului ne-am tras in chip ultima data si pana la Hanul Pintea nu ne-am mai oprit.

Cununia Civila: Eu & .....  (oare cine e)

Ultima tragere in chip :))

   Uni prieteni imi spun ca am mancat rahat cand eram mic deoarece am ajuns la han si am avut noroc, “soferul meu personal”  sa dovedit a fi prima masina care a trecut pe acolo si nu am stat nici macar 2 min.

P.S. Va invit la un microconcurs cu premi nesigure..... :)
Intrebare: cu cine ma aflu la cununia civila? (Eu & ... Oare cine e)