Dealul Minei - Chiuzbaia

 

Traseu: Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia

Marcaj: cruce rosie – punct rosu

Durata: 7:30 ore, in conditi de iarna :)

Echipa racheta: Vipera Egy (Sefa – Mirra Lobontiu)

                            Vipera ketto (Corina Lobontiu)

                            Vipera harom (Adriana Hosu)

                     mai pe scurt imblanzitorul si viperele :))

                                                                                                           - Be careful what you wish for,                                        because you just might get it –

                Aceast este sloganul cu care pot sa incep acest articol, deoarece asa sa si intamplat. Plimbandu-ma prin Baia Sprie cu Alexandra ma gandeam ce frumos ar fi sa ma duc pe Dealul Minei asa ca  o plimbare si ca ar trebui sa urc cel putin o data pe saptaman numai pentru mentinerea conditiei fizice. Asta se intampla miercuri 1 feb. 2012 si joi primesc mesaj de la Vipera Sefa (Creasta Cocosului) in care imi propune o iesire pe traseul Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia, eu normal ca am confirmat si pe 4 feb. 2012 (sambata) ne-am intalnit in Baia Sprie, sus in oras langa Biseri 'caCa' tolica :))).

Vipera Harom (dreapta) nu intelegea ce facem :))

                In timpul urcari nu am putut sa nu ne aducem aminte de prietenul nostru Tudor pe care l-am si sunat sa ii facem in “ciuda” ca nu e cu noi nu din alte motive :)))… prima oprire de hidratare a fost la Lacul Albastru unde in loc sa facem o baie sanatoasa, ca vorba aia in lac e apa sulfuroasa, am facut o mini sedinta foto in tot felul de ipostaze una mai amuzanta decat cealalta.

De vorba cu Tudor

Numai noi stim subiectul :))

Poftiti la baie....

Vipera Ketto incercand sa iasa din hibernare

Si Vipera Harom la fel

Eu eram la o baia ca dupa un "fejes" trebuia sa stau cumva pe apa :)))

Vipe"rele"

Interesant era faptul ca nu am mai fost in zona decat vara, cel putin eu, si  normal ca au aparut divergentele, “nu pea colo pe aici, nu pe aici ca pe dincolo” dar pana la urma am reusit sa cadem deacord si sa ne indreptam spre cel mai inalt punct al plimbari noastre (Vf. Dealul Minei 730m). In drum spre varf am trecut pe langa “Piatra Singuratica” si apoi am facut o pauza de masa chiar sub varf. 

Sa inceapa "jocurile zapezii"

Relaxare in zapada

Sa lasam prostiile si sa trecem la lucruri mai serioae

Piatra Singuratica

Partea cea mai frumoasa abia acuma incepe, dupa o masa copioasa si un ceai  fierbinte, au inceput “jocurile in zapada” si anume caderea fetelor, nu stiu ce sa intamplat dar cadeau tot la 5-10m :)). Ajunsi sus pe deal, stiam ca este o cruce pe care eu am insistat sa o gasim dar din pacate nu am reusit, asa ca am zis sa coboram pe partea cealalta unde in mod normal ar fi trebuit sa gasim poteca. La coborare s-a intamplat “nenorocirea”, dupa mai multe “jocuri in zapada” Viperei Harom i sa blocat genunchiul, nici in ziua de astazi nu pot sa imi explic cum si de ce sa intamplat asa. Cand ne simteam si noi bine a aparut intrebarea “mai continuam sau ne intoarcem”, noroc ca aveam o fasa elastica la mine si am reusit sa diminuam durerile si sa ii “fixam mai bine genunchiul” nu de alta dar fiind blocat ma gandeam ca poate ramane acolo si plecam fara genunchi. Dupa o scurta examinare a hartii ne-am dat seama ca suntem la jumatatea drumului, moment in care Vipera Harom, ca o luptatoare adevarata, a zis ca poate continua drumetia si ca vrea sa mergem pana in Chiuzbaia. 

Jocurile zapezii de care nu ne saturam niciodata :))

O "rafala" scurtata :)) din categoria Sporturile Zapezii

Am gasit marcajul, punct rosu, si ne gandeam ca ce a fost mai greu a trecut deoarece harta ne indica o plimbare pe curba de nivel prin padure insa in 5 minute ne-am schimat parerea deoarece zapada era foarte mare si asta ne ingreuna inaintarea. Am parcurs vreo 2 ore prin padure si inca aveam impresia ca nu am avansat aproape deloc deoarece desi eram pe curba de nivel avansam greu din cauza zapezii. Fetele incepeau sa intrebe unde suntem, cat mai aveam pana in Saua “nu stiu cui” si ne avand incredere in orientarea mea au apelat la variant “suna un prieten” si l-au sunat pe Guru (zis Dorel Moldovan) dupa care ca si fermecate au zis “mergem pe marcaj pana in Chiuzbaia, deci e bine!!!” :))). 

Traseu pe Curba de nivel :))

La cat de fioroase sunt Viperele si copacii se apleaca in fata lor....

S.O.S. 112 ati sunat?

Dacia Assistenta :))

  

Dupa cateva ore de plimbare prin zapada inainte sa iesim din padure am verificat starea Viperei Harom, am halit niste ciocolata ca sa avem energie asa pe ultima suta de metri si am pornit spre sat unde am avut o surpriza de proportii: NE ASTEPTA “SOFERUL PERSONAL”.

Important este ca toti eram fericiti ca am bifat inca o iesire frumoasa, antrenanta si epuizanta.

P.S. RECUNOSC EU SUNT DE VINA PENTRU “BLOCAREA GENUNCHIULUI” desi daca stati sa va ganditi un pic Viperele nu au genunchi :)) (asta asa pentru un zambet)