Moeciu 9-10 iunie 2012

TRASEU: Moeciu de sus – Cheile Gradistei
MARCAJ: Forestier – Poteca nemarcata prin padure :)
DURATA: habar nu am :)
ECHIPA:  Fam. Botoc, Corina si copii

Salutare am revenit cu prima iesire dupa revenirea mea in tara.

Am ajuns acasa pe data de 07.06 si in weekend-ul de 9-10.06 m-am si lipit de un mic grup cu care am iesit la aer curat, deci am pus “”tara la cale” inca din germania. Iersirea de la Moeciu a fost organizata de Corina Fodor (o buna prietena) pentru rezultatele unor atlete optinue la Crosul caritabil organizat de Asociatia Dianthus Medias, o buna ocazie sa ne lipim si noi (Fam. Botoc si eu) si sa iesim la munte.

                Cu o cazia aceasta “am impacat si capra si varza” zic asta deoarece nu ma mai intalnisem de mult cu Corina si micuta Alexandra implinea frumoasa varsta de 1 anisor si avand in vedere ca parinti sunt iubitori de munte am zis ca este cel mai frumos mod de a sarbatori primul an din viata micutei.

                Sambata dimineata ne intalnim cu toti in parcarea spitalului si ne urcam in microbusul care ne ducea la Moeciu.

Se poate citi de pa fata micutei caldura din microbus

                Odata ajunsi la Moeciu am decis ca mergem pana sus in Cheile Gradistei unde am avut o mica surpriza, zona fiind plina de cabane sau mai bine zis de hoteluri mariiiii :)

In drum spre finish-ul biciclistilor

Cu micuta in spate

Mai facem schimb cand obosim :)

Cheile Gradistei se afla intre doi munti frumosi si anume Bucegi si Piatra Craiului asa ca privelistea a fost pe masura.

Muntii Bucegi

Muntii Piatra Craiului

Ajunsi inapoi la cabana unde eram cazati a inceput distractie de ziua micutei ….

Micuta se odihneste in bratele taticului inainte de petrecere

Sa inceapa distractia

Bumtiii bumtiii partyyyyyyyyyyy

Cei mari dupa ce micuta a adormit

A doua zi am zis sa mai facem o mica plimbare si am mers sa facm galerie biciclistilor care participau la un concurs de mountainbike.

Vreme foarte buna pentru a poza Piatra Craiului

Muntii Bucegi

Idem :))))

Fam. Botoc

Oameni fericiti ca se duc la munte :))))

Duminca in jurul orei 14:00 am plecat spre casa si uite asa a mai aparut o postare pe acest blog in care am facut o mica plimbare  dupa cele 2,5 luni petrecute in strainatate, ca vorba aia am avut nevoie de putine incalzire inainte sa pornesc in turele de 2-3 zile cu nenumarate ore de traseu.  

Echipa racheta

... si mascota :))))

Casuta din povesti 11-12.02.2012

TRASEU: Victoria – Forestier 8km – Role – Casuta din povesti – Forestier
MARCAJ: Triunghi rosu – dupa care din amintirii : )
DURATA: 7 ore dus – 4 ore intors
ECHIPA: Eu si Cristi Botoc 

 

Salutare din nou….. daca ati crezut ca nu mai am ce posta avand in vedere ca sunt plecat, am placerea sa va anunt ca nu este asa si ca am pastrat cateva iesiri pentru acest moment.
                Cele mai frumoase iesiri sunt cele pe care le gandesti si in secunda 2 le pui in practica, asa ca in timp ce eram in vizita la Cristi, intr-o marti cred, ne gandeam ca mergem la casuta in weekend asa numa la o plimbare, ZIS SI FACUT.
                Sambata dimineata la 5:00 am urcat in tren (tin sa precizez ca este prima iesire cu trenul la munte : )) si am plecat spre Sibiu unde aveam intalnire cu buna noastra prietena Kiki Baca care a fost foarte amabila si ne-a luat cu ea in masina sa mergem impreuna la munte (noi la casuta si ei la Cabana Turnuri).  

In Medias inainte de plecare... :))

Odata ajunsi pe forestier am lasat masina si am luat-o la drum eu, Cristi, Kiki Baca, Cipi (pe skiuri de tura) si sa imi fie rusine ca nu mai tin minte cum il cheama pe baiatu din Cisnadie. La role am facut prima pauza dupa care la Paraul lui Banu iar ultima pauza a fost in Gura Podragului de unde noi am mers spre casuta si ei spre Cabana Turnuri.

Pe forestier...

La role

Paraul lui Banu

Mulaj dupa Zsolt

Stana de ocazie

O poza haioasa

Tristetea despartirii ... :))

Greul abia acuma a inceput deoarece zapada era foarte “naspa” adica avea un strat de greata deaspura dar nu era destul de inghetata incat sa ne sustina asa ca a fost aiurea eram cand in ea cand pe ea : ).  A fost cel mai lung traseu de cand ma duc la casuta deoarece am facut foarte mult timp 2:10 si in mod normal am fi facut 1:15 drept urmare pe cand am ajuns eram foarte obositi.

In drum spre casuta

Casuta noastra draga

Am ajunsssssssssss

Cristiii pune pe fod

O privire la deal

Odata ajunsi Cristi a facut focul iar eu am pus pe masa si ne-am inteles ca un adevarat cuplu : ) sa nu intelegeti gresit ca si 2  oameni care stiu ce au de facut cand ajung intr-o casuta : ). Fiind foarte obositi am decis sa nu mai mergem nicaieri si sa ramanem in casuta la un pahar de vorba iar dupa am decis sa facem un filmulet si sa radem putin de oameni pe care i-am chemat la munte si nu ne-au onorat cu prezenta. Acestea sunt urmarile imaginatiei noastre: : )))))

BONUS:  Aveti doua filmulete cu dedicatie speciala Viperelor de la CT Creasta Cocosului Baia Mare.
Partea I  http://www.facebook.com/video/video.php?v=10150731675614277
            Partea II  http://www.facebook.com/video/video.php?v=10150731760369277

                Dimineata ne-am trezit si dupa o masa copioasa am decis sa o luam asa incet la vale deoarece trebuia sa na intalnim cu Kiki si cu restu lumi de la Amicii Muntilor ca sa mergem spre casa.

Un ras a decis sa ne arate drumul inapoi...

Dealul Minei - Chiuzbaia

 

Traseu: Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia

Marcaj: cruce rosie – punct rosu

Durata: 7:30 ore, in conditi de iarna :)

Echipa racheta: Vipera Egy (Sefa – Mirra Lobontiu)

                            Vipera ketto (Corina Lobontiu)

                            Vipera harom (Adriana Hosu)

                     mai pe scurt imblanzitorul si viperele :))

                                                                                                           - Be careful what you wish for,                                        because you just might get it –

                Aceast este sloganul cu care pot sa incep acest articol, deoarece asa sa si intamplat. Plimbandu-ma prin Baia Sprie cu Alexandra ma gandeam ce frumos ar fi sa ma duc pe Dealul Minei asa ca  o plimbare si ca ar trebui sa urc cel putin o data pe saptaman numai pentru mentinerea conditiei fizice. Asta se intampla miercuri 1 feb. 2012 si joi primesc mesaj de la Vipera Sefa (Creasta Cocosului) in care imi propune o iesire pe traseul Baia Sprie – Lacul Albastru – Dealul Minei – Chiuzbaia, eu normal ca am confirmat si pe 4 feb. 2012 (sambata) ne-am intalnit in Baia Sprie, sus in oras langa Biseri 'caCa' tolica :))).

Vipera Harom (dreapta) nu intelegea ce facem :))

                In timpul urcari nu am putut sa nu ne aducem aminte de prietenul nostru Tudor pe care l-am si sunat sa ii facem in “ciuda” ca nu e cu noi nu din alte motive :)))… prima oprire de hidratare a fost la Lacul Albastru unde in loc sa facem o baie sanatoasa, ca vorba aia in lac e apa sulfuroasa, am facut o mini sedinta foto in tot felul de ipostaze una mai amuzanta decat cealalta.

De vorba cu Tudor

Numai noi stim subiectul :))

Poftiti la baie....

Vipera Ketto incercand sa iasa din hibernare

Si Vipera Harom la fel

Eu eram la o baia ca dupa un "fejes" trebuia sa stau cumva pe apa :)))

Vipe"rele"

Interesant era faptul ca nu am mai fost in zona decat vara, cel putin eu, si  normal ca au aparut divergentele, “nu pea colo pe aici, nu pe aici ca pe dincolo” dar pana la urma am reusit sa cadem deacord si sa ne indreptam spre cel mai inalt punct al plimbari noastre (Vf. Dealul Minei 730m). In drum spre varf am trecut pe langa “Piatra Singuratica” si apoi am facut o pauza de masa chiar sub varf. 

Sa inceapa "jocurile zapezii"

Relaxare in zapada

Sa lasam prostiile si sa trecem la lucruri mai serioae

Piatra Singuratica

Partea cea mai frumoasa abia acuma incepe, dupa o masa copioasa si un ceai  fierbinte, au inceput “jocurile in zapada” si anume caderea fetelor, nu stiu ce sa intamplat dar cadeau tot la 5-10m :)). Ajunsi sus pe deal, stiam ca este o cruce pe care eu am insistat sa o gasim dar din pacate nu am reusit, asa ca am zis sa coboram pe partea cealalta unde in mod normal ar fi trebuit sa gasim poteca. La coborare s-a intamplat “nenorocirea”, dupa mai multe “jocuri in zapada” Viperei Harom i sa blocat genunchiul, nici in ziua de astazi nu pot sa imi explic cum si de ce sa intamplat asa. Cand ne simteam si noi bine a aparut intrebarea “mai continuam sau ne intoarcem”, noroc ca aveam o fasa elastica la mine si am reusit sa diminuam durerile si sa ii “fixam mai bine genunchiul” nu de alta dar fiind blocat ma gandeam ca poate ramane acolo si plecam fara genunchi. Dupa o scurta examinare a hartii ne-am dat seama ca suntem la jumatatea drumului, moment in care Vipera Harom, ca o luptatoare adevarata, a zis ca poate continua drumetia si ca vrea sa mergem pana in Chiuzbaia. 

Jocurile zapezii de care nu ne saturam niciodata :))

O "rafala" scurtata :)) din categoria Sporturile Zapezii

Am gasit marcajul, punct rosu, si ne gandeam ca ce a fost mai greu a trecut deoarece harta ne indica o plimbare pe curba de nivel prin padure insa in 5 minute ne-am schimat parerea deoarece zapada era foarte mare si asta ne ingreuna inaintarea. Am parcurs vreo 2 ore prin padure si inca aveam impresia ca nu am avansat aproape deloc deoarece desi eram pe curba de nivel avansam greu din cauza zapezii. Fetele incepeau sa intrebe unde suntem, cat mai aveam pana in Saua “nu stiu cui” si ne avand incredere in orientarea mea au apelat la variant “suna un prieten” si l-au sunat pe Guru (zis Dorel Moldovan) dupa care ca si fermecate au zis “mergem pe marcaj pana in Chiuzbaia, deci e bine!!!” :))). 

Traseu pe Curba de nivel :))

La cat de fioroase sunt Viperele si copacii se apleaca in fata lor....

S.O.S. 112 ati sunat?

Dacia Assistenta :))

  

Dupa cateva ore de plimbare prin zapada inainte sa iesim din padure am verificat starea Viperei Harom, am halit niste ciocolata ca sa avem energie asa pe ultima suta de metri si am pornit spre sat unde am avut o surpriza de proportii: NE ASTEPTA “SOFERUL PERSONAL”.

Important este ca toti eram fericiti ca am bifat inca o iesire frumoasa, antrenanta si epuizanta.

P.S. RECUNOSC EU SUNT DE VINA PENTRU “BLOCAREA GENUNCHIULUI” desi daca stati sa va ganditi un pic Viperele nu au genunchi :)) (asta asa pentru un zambet)